Există viață și la Euro!

Chiar dacă prostia unora depășește limita, cum ar fi comentatorul partidei Spania - Irlanda, am descoperit că există viață și la acest turneu final.
Tot dădeau alde Banciu, și nu numai, în comentatorii TVR, dar am zis că sunt exagerări. Aseasă, însă, am văzut că se poate trece cu greu peste slaba lor pregătire, gafele, mai mari sau mai mici, și peste imparțialitatea arătată de-a lungul partidei. Se pare că e moda asta a votului anti. Nu ținem cu Barcelona că e prea bună, votăm cu USL ca să nu votăm cu PDL (deși mai sunt și alte partide sau candidați), nu ținem cu Spania că, iar, e prea bună.
Trecând peste aspectele negative, am fost încântat să descopăr Spania aia croită după chipul și compoziția Barcelonei. Eram convins că, după începutul semi-ezitant cu Italia, Furia Roșie va arăta ce poate, așa cum a făcut și acum 2 ani. E singura echipă care a arătat că e forță și că rămâne principala candidată la câștigarea Euro, deși nu pot spune că Irlanda a fost cine știe ce adversar.